Prin Ordonanța din 6 noiembrie 2019 în cauza C-75/19, contopind cele două întrebări puse de Tribunalul Mureș, Curtea a stabilit că ”Directiva 93/13/CEE trebuie interpretată în sensul că se opune unei norme de drept național în temeiul căreia un consumator care a încheiat un contract de credit cu o instituție de credit și împotriva căruia acest profesionist a început o procedură de executare silită este decăzut din dreptul de a invoca existența unor clauze abuzive pentru a contesta procedura menționată după expirarea unui termen de 15 zile de la comunicarea primelor acte ale acestei proceduri, chiar dacă acest consumator are la dispoziție, în temeiul dreptului național, o acțiune în justiție în scopul constatării existenței unor clauze abuzive a cărei introducere nu este supusă niciunui termen, dar a cărei soluție nu produce efecte asupra celei care rezultă din procedura de executare silită și care îi poate fi impusă consumatorului înainte de soluționarea acțiunii în constatarea existenței unor clauze abuzive.”

Este de remarcat că CJUE a răspuns printr-o ordonanță, nu printr-o hotărâre. CJUE a reținut cu o tentă de blazare că este suficientă o ordonanță, pentru că: ”răspunsul poate fi în mod clar dedus din jurisprudență, respectiv nu lasă loc niciunei îndoieli rezonabile.”

Mai mult la … juridice.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here